Galeria din Miskolc - Casa Petró

Expoziția alăturată, situată la etaj, găzduiește din septembrie 2008 Muzeul de Studii de Artă Contemporană NAGY KUNSZT, care oferă activități de pedagogie muzeală tematice, destinate elevilor, însoțite de expoziții, iar parterul, din septembrie 2010, găzduiește Biblioteca de Artă și Centrul de Cercetare Szalay Lajos, nou înființate prin unificarea colecțiilor de cărți de artă ale Bibliotecii József Attila și ale Galeriei din Miskolc.

Un pic de istorie:

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Miskolc, vizavi de o moară de pe malul râului Szinva, se afla o clădire cu un singur nivel, care astăzi este cunoscută sub numele de Casa Petró. Istoria sa anterioară este incertă, tocmai din cauza amplasării sale la marginea orașului. Primele date din arhive fac referire doar la istoria terenului, iar despre prima casă de pe acest teren aflăm în legătură cu vitéz Kádár Béla, un ofițer pensionat.

Clădirea vizibilă și astăzi a fost construită în 1927, iar mai târziu a intrat în posesia faimosului medic Petró Sándor (1907 – 1976). Un director telefonic din 1943 îl menționează deja ca proprietar al clădirii, unde a operat un cabinet privat modern echipat, cunoscut la nivel național. Această practică i-a oferit baza financiară necesară pentru activitatea sa de colecționar de artă.

Tatăl lui Petró Sándor era tipograf, dar avea legături de rudenie cu Petró László, proprietarul atelierului de „legătorie și liniatură” de la Piața Primăriei nr. 7. De la tatăl său tipograf a învățat să iubească grafica, iar sub influența lui Leszih Andor, directorul actualului Muzeu Herman Ottó, interesul său s-a îndreptat către pictură. A colecționat lucrări de artă locală, apoi din secolul al XIX-lea și artă modernă maghiară, dar și o colecție bogată de miniaturi, obiecte de argint și covoare, care au devenit parte din moștenirea ce a fost transferată orașului, la Muzeul Herman Ottó, după moartea sa din 1976.

Soarta clădirii rezidențiale care a intrat în proprietatea orașului a fost clarificată abia după mai bine de un deceniu. În 1988, s-a propus ca această clădire să servească scopuri muzeale. În acest sens, clădirea a fost transformată dintr-o construcție cu un singur nivel într-una cu etaj și mansardă, conform planurilor arhitectului Krisztik Pál, iar în locul porții stradale din fier forjat a fost creată o intrare cu uși de sticlă și un hol de primire cu protecție împotriva curenților de aer. Amenajarea interioară a fost realizată de Viszlay József. Prima expoziție a fost deschisă în 1992 în clădirea reconstruită.